Hate. Pure hate.

In seara asta am plans cat n-am plans vreodata in viata mea. Am decis ca macar odata sa nu imi mai potolesc lacrimile si sa dau frau liber... durerii. Am plans... pentru ceea ce am fost noi. Pentru ca te-am iubit, pentru ca m-ai iubit, pentru ca m-ai uitat, pentru fericire, pentru ura, pentru tristete, pentru tine, pentru mine, pentru tot.

Si urasc, urasc oamenii fericiti. Sincer, imi vine sa ii omor pe toti indragostitii care stau asa frumos pe banci in parc. Imi vine sa ii omor. Si asta doar pentru ca stiu ca eu nu voi fi ca ei. Nu, nu voi fi niciodata fericita fara tine. Esti tot, tot ceea ce mi-am dorit vreodata. Si se pare ca de fiecare data, atunci cand imi doresc ceva, acel lucru e singura chestie pe care n-o pot avea. Ironia sortii?! Viata isi bate joc de mine, stiu.

Te vreau. Te iubesc.